Sunt carti pe care le citim o data si isi pun amprenta pe sufletul nostru. Sunt carti pe care ni le vom reaminti mereu si pe care le putem citi de o mie de ori fara sa ne plictisim si, la fel, sunt si melodii pe care le putem asculta la infinit. Mie mi-au ramas mai multe carti in cap.
Una din ele este Ultimul templier de Raymond Khoury. Cartea, publicata in 2005, a stat 22 de luni in lista de Bestseller-uri a New York Times. La noi a aparut in 2006, la editura Nemira.
Eu am facut cunostinta cu Sean Reilly si Tess Chaykin (personajele principale) in primul meu an de facultate, cand am cumparat cartea de la un targ. E una din cartile pe care atunci cand te apuci sa o citesti nu o mai lasi din mana, desi e destul de groasa (656 pagini). Actiunea e pe foarte multe planuri, dar e astfel impartita incat se imbina trecutul si prezentul pentru a contura o poveste completa. Are mister, suspans, umor si dragoste, cam tot ce-i trebuie unui roman de succes. Are si foarte multa istorie, cartea este foarte bine documentata si te ajuta sa dezvolti idei despre lucruri cu care nu poti lua contact asa usor.
Imediat ce am terminat sa o citesc, am inceput sa ma documentez despre ea si despre autor. Am aflat ca avea o continuare si ca fusese ecranizata intr-o mini serie cu acelasi nume. Printre actorii din film ii regasim pe Omar Sharif si Victor Garber.
Din pacate, in 2010, a doua carte, Salvarea templierilor, nu era tradusa in romana. Tin minte ca o descarcasem in format pdf, in limba engleza pentru a o citi, dar nu am avut timp atunci si am dat de alte carti.
Am vazut si filmul si mi-a placut ca scenariul respecta destul de mult povestea din carte, nu am fost dezamagita dupa ce l-am vizionat.
Apoi, am citit si o alta carte scrisa de Raymond Khoury, Sanctuarul. Cartea m-a atras pentru ca, pe coperta, avea un simbol ciudat, cu foarte multe semnificatii, un sarpe care isi inghitea coada, Ouroboros-ul. Am citit si despre simbol si despre carte si am fost foarte curioasa. Mi-a placut mult Sanctuarul, pentru ca Raymond are un stil aparte de a scrie si de a imbina informatiile reale si datele istorice cu fictiunea.
Anul asta mi-am cumparat in sfarsit Salvarea Templierilor de la Kilipirim. Cartea a aparut la editura Nemira in iulie 2012.
Sunt super entuziasmata de carte si am inceput sa o citesct. Singurul lucru care imi displace la ea este marimea. E foarte groasa si destul de mare, iar coperta este cartonata si nu poate fi carata fara efort si fara o geanta incapatoare. Spun asta pentru ca eu prefer sa citesc in mijloacele de transport, mai ales pe drumul de la Bucuresti spre casa si nu e foarte usor sa o indes in geanta de umar.
Abia astept sa descopar noile aventuri ale agentului FBI si ale arheoloagei.
Care e cartea voastra preferata?
StiriSauNuStii 